Barbatul sa holbat il domnul Raymond, che dorme, con un privato di pura e non alterata răutate, poi occhi e s-au întrs da inizio spre ai me. Un ranjet strâmb, con i tuoi galbeni, ia izbucnit prin barbă.
“Ei bine, ei bine, ei bine”, a răgușit bărbatul, vocea lui sunând ca niște cioburi de sticlă che zornăie într-o cutie de tablă. “Uite-te la micul prinț corporatist. Trăiește în mărime în New York, își cumpără case, plătește pentru operații sofisticate.”
Mi sa uscat complet gâtul. Mâinile au început să-mi tremure violente pe cotierele scaunului. “Cine… cine ești? Cum ai ajuns aici?”
Barbatul a chicotit, il passo è completo nella luce del computer e nel monitor cardiaco. Una volta nel pomeriggio, e per un secondo spasso, ho pensato di scovare un’arma. In scimb, mi-a aruncat in poa una bucata di hârtie mototolită e ingălbenită.
Sto ridicando con il mio tremore e sto netezit. Era un certificato di nascita nello statuto della Georgia, ora sono due e opto per l’anno.
